ANTICARUL ALCALAY
" În Bucureştiul anilor interbelici pe malurile Damboviţei era văzut un anticar pe numele sau Alcalay, care iubea cărţile ca pe copiii săi şi fie că le cumpăra sau vindea, fie soare , fie vânt, fie ploaie sau ninsoare, privirea lui strălucitoare părea a spune: Ehei, oameni buni, cărţile sunt ca nişte oameni..! " (Teatrul Masca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu