Lungul drum al pozei catre fotografie
miercuri, 28 martie 2018
Coffee dreams
"Vise" nascute dupa cateva ore de incercari la PHOENIX STUDIO
la invitatia Mihaelei Cuturela, careia ii multumesc inca o data pentru timp, pentru bunavointa si pentru inspiratie :)
miercuri, 21 septembrie 2016
" O damă și un monșer. S-au întâlnit la bibliotheque..."
" O damă și un monșer. S-au întâlnit la bibliotheque... "
Titlul apartine lui Tudor Costin Sicomas -invitatul special al FotoClub CloseUp la vernisajul expozitiei "Bucuresti - Micul Paris" - care ne-a incantat cu prestatia sa actoriceasca si caruia ii multumim inca o data pentru participare !
De fapt, au fost mai multe doamne si mai multi "monseri" , carora le multumim, de asemenea, pentru participare si pentru aprecieri.
Celelalte doamne si ceilalti domni care nu au reusit sa ajunga, o pot face pana pe 28 septembrie inclusiv, iar daca au timp si dispozitie, pot particpa sâmbătă, 24 septembrie, de la ora 18.00 la 02.00, la evenimentul prilejuit de "Nocturna Bibliotecilor", cand, pe langa lucrarile noastre, se pot intalni si cu o mare Doamna a teatrului - Maia Morgenstern.
luni, 12 septembrie 2016
miercuri, 28 octombrie 2015
duminică, 27 septembrie 2015
O "declaratie" care face cat o mie de cuvinte !
Un spectacol drag noua - Fior D'Amor in Bucuresci si un un fotograf drag noua, si noi lui :) - Claudiu NH
Posted by Teatrul Masca on Saturday, September 26, 2015
Multumesc inca o data , din suflet, tuturor OAMENILOR de la TEATRUL MASCA (teatru de gest, pantomima si expresie corporala) !
joi, 21 mai 2015
NOAPTEA STATUILOR (3)
GHICITOAREA
" În anii 30, pe o bancă din Grădina Cismigiu, o duduie îşi căuta partea şi norocul la o ghicitoare. Ceea ce caută găseşte." (Teatrul Masca)
O situatie banala, zugravita intr-un excelent tablou in patru dimensiuni , caruia ii dau viata si savoare actritele Teatrului Masca DORA IFTODE ("Duduia" ) si IOANA RUFU ("Ghicitoarea" ).
NOAPTEA STATUILOR (2)
ANTICARUL ALCALAY
" În Bucureştiul anilor interbelici pe malurile Damboviţei era văzut un anticar pe numele sau Alcalay, care iubea cărţile ca pe copiii săi şi fie că le cumpăra sau vindea, fie soare , fie vânt, fie ploaie sau ninsoare, privirea lui strălucitoare părea a spune: Ehei, oameni buni, cărţile sunt ca nişte oameni..! " (Teatrul Masca)
Anticarul este intruchipat magistral de NICOLAE PUNGA , actor al Teatrului Masca.
luni, 18 mai 2015
NOAPTEA STATUILOR (1)
LILIACUL
" În primăvara lui 1854, pentru nespusa bucurie a ofițerilor ruşi, soseşte la Bucureşti Rose Pompon care dorea să deschidă o parfumerie sau să treacă de-a dreptul în Rusia, nici ea nu ştia prea bine. Ca să obţină paşaportul, trebuia să ceară o audienţă la Feldmaresalul Paskevici. După 12 ore petrecute cu el, Rose primeşte pasaportul şi o floare de liliac pe care o păstrează ca suvenir."
(Teatrul Masca)
(Teatrul Masca)
Tabloul prinde viata datorita interpretarii magistrale actorilor ALINA CRAITA si SORIN DINCULESCU.
Foto:cdnh |
joi, 7 mai 2015
In cinstea lui MAX - Cainele erou
Foto Club CloseUp organizeaza o noua expozitie, dedicata lui MAX - CAINELE EROU .
Posted by Foto Club CloseUp on Wednesday, May 6, 2015
"Ce-am avut si ce-am pierdut" - cap. 6 - Cinci ani mai tarziu (Sau cum a crescut un templu al consumului pe locul unui templu al productiei)
Da, iata ca dupa 5 ani s-a pus ceva in loc ... Pe locul unde a fost odata Uzina Electroaparataj, a aparut acum Uzina MegaMall...
Nici Electroaparatajul nu a fost cu adevarat un templu industrial, ci doar o intreprindere care producea (probabil ineficient) dar producea ceva...
Noua aparitie produce doar bani pentru proprietarul ei. Ceea ce ce nu are nimic incorect in sine.
Ce nu inteleg eu (sau ma prefac ca nu inteleg) este de ce era nevoie din punct de vedere socio-economic de o uzina de tocat bani si nu s-a putut face o fabricuta care sa produca ceva cu adevarat util ...
Intrebarea este, evident, una retorica.
Nici Electroaparatajul nu a fost cu adevarat un templu industrial, ci doar o intreprindere care producea (probabil ineficient) dar producea ceva...
Noua aparitie produce doar bani pentru proprietarul ei. Ceea ce ce nu are nimic incorect in sine.
Ce nu inteleg eu (sau ma prefac ca nu inteleg) este de ce era nevoie din punct de vedere socio-economic de o uzina de tocat bani si nu s-a putut face o fabricuta care sa produca ceva cu adevarat util ...
Intrebarea este, evident, una retorica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)